Este vorba despre curajul, am putea spune chiar „nebunia” de a schimba ceva – în bine – în societate, respectiv într-o comunitate mică, într-un sat. Dincolo de talentul ei scriitoricesc, ori modul ei încântător de libertin de a-și expune gândurile, cartea Iuliei Lung este un jurnal despre forța voinței, despre încercarea de a transforma imposibilul în posibil, despre dovada că s-ar putea, dacă s-ar vrea. E drept, un 1% din 100% nu izbutește, de regulă, decât să reproducă o luptă Cervantescă cu morile de vânt, dar poate inspira pe alții, care să vrea mutarea munților. În cele din urmă, cartea Iuliei Lung este un astfel de „colind de muiere